E ziua ta, e ziua altora!

Azi am facut un test de inteligenta umpic mai diferit de norma si una dintre intrebari era: "Cate zile de nastere are un om in medie?" Pai...daca traieste in medie vro 70 de ani are 70 de zile nu? NU, un om are doar O zi de nastere pe care si-o sarbatoreste in fiecare an.
Zilele astea de nastere sunt foarte cu dichis, ca vrei invitati, vrei sa faci aia, vrei cu parteneru, nu vrei pe nimeni, e foarte greu sa te hotarasti ce vrei sa faci atunci cand posibilitatile sunt infinite. Majoritatea dintre noi, nu stiu ce e aia zi de nastere decat pe la vro 5..6 ani, pentru ca acum se preia si la noi modelul american, de cand e mic sa-i faci ziua onomastica lu pustiulica, sa chemi toti colegii lui de la gradinita, sa ii pui sa se joace impreuna si sa consipre impotriva clovnului. E frumos si pe de o parte e bine dar parerea mea e ca ziua acelui copil tot a parintilor e. Pentru ca pe copii ii lasa in treaba lor sa se joace si le ofera jumate de ora de atentie cat e cu tortu, cadouri bla bla bla.. restul timpului fiind petrecut in compania rudelor/prietenilor invitati. => ziua copilului = ziua parintilor lui. Mai trece timpul umpic, mai pune si pustiu cateva anotimpuri trecute la lista si te apropii de 10 ani sa spunem... ei aici cam deja exista prieteni cu care comunica despre diferite chestii, intelege ce vorbesc adultii, apar conversatii ce includ neologisme, fraze intortocheate dar parca tot mai frumos era sa conspire impotriva clovnului. Aici ziua deja cere pretentii, pregatire suplimentara iar parintii muncesc sa iasa totul perfect la ziua copilasului lor. Dar si ziua asta... atata pregateala si pentru ce? Pentru prieteni normal, ca aia vin la mancat si baut moca. => ziua copilului = ziua prietenilor. Crestem si mai mari, deja da pubertatea si la copil incepe sa-i creasca puf pe ici pe colo, hormonii tropaie, feromonii sunt eliberati convocand convulsii psihologice in mintea copilului. Pentru ca traim in Romania cam la varsta (14-15 ani) asta majoritatea baietilor deja sunt obisnuiti cu alcoolul si cu tutunul => ii baga undeva pe parinti, le cere bani sa dea la gasca lui de baut. Si ce distractie.. si ce destrabalare si ce dureri de cap are omu dimineata, dar a fost ziua lui ce naiba... hmm uitasem ceva... asa desigur =>ziua lui = ziua prietenilor(sau noaptea). Urmatorii 2 ani sunt cam la fel... si mai trece nenea timp si mai pune cate un an la activ si viata incepe sa para viata... Si copilul nostru vrea majorat! Pai cum sa nu-i facem majorat? Il vor rade colegii, prietenii, lumea cunoscuta, cum ca el e faimos si il plac fetele si ii trebuie majorat ca altfel e un nimeni in scoala aia. Of aici iar intervin saracii parinti... cauta sala, cauta chelneri, bucatari, mancare, bautura, costum/rochie la copil.. si uite asa in ziua asta zboara cei mai multi bani dar iese frumos. Si pentru cine, pentru el? Corect, pentru prietenii, colegii lui. Numai ca aici mai primesti si un cadou, una alta si iti mai scoti putin investitia. Si iar vorbim de timp... batran, merge agale de uita si el ce scop are, dar trece si asta e important si ireversibil. Aici incep sa difere zilele de la persoana la persoana... altii mai iubitori vor cu partenerii, altii mai salbatici vor cu gasca, altii mai gurmanzi vor la pizza, altii mai energici vor in club si lista continua in functie de preferinte... dar in final aceeasi kestie ramane: "Ziua ta e ziua altora"; dar ne place sa fie asa, traim prin fericirea lor si consideram ca se merita ca macar odata pe an sa ai pe toti prietenii falsi aproape, sa te simti in centrul atentiei, sa stii ca cineva se gandeste la tine, chiar daca e din interes... sa astepti nerabdator acea zi in care dai banii pentru altii dar sa te simti tu bine.