Copilaria, un termen prafuit si uitat in dicitonarele noastre, un lucru fara semnificatie pentru generatiile ce vin. Bucuria copilariei a disparut la generatiile de dupa revolutie si a fost inlocuita de o monotonie apasatoare, de parinti prea putin interesati sau prea mult, de probleme la 15 cand te sinucizi ca te-a parasit prietenul. Suna frumos, nu?
Recunosc, am aproape 20 de ani si am prins cam ultimele clipe in care puteai sa te bucuri cu adevarat de acea perioada a vietii cand totul ti se pare atat de usor si pe care o vei regreta pe viitor. Merg cu autobuzul/maxi-taxi si vad copii de 14 15 ani imbatraniti de realitatea copilariei de azi. Cu mintile deja la shmecherie si la cum sa faca si ei o combinatie cu vro fata sa o ****. Altii vorbesc despre jocuri pe calculator si cum l-a omorat pe ala, cum l-a impuscat pe alalalt. Stau si ascult... mai sunt specimene: "baaa am baut noaptea trecuta sa-mi bag ****. 20 de beri si shoturi si am luat si niste iarba si praf ne-am facut. Ce tare a fost!" Cu tigara in gura si iarba la cap de la o varsta atat de frageda si un limbaj trivial pe masura, asta e tare pentru ei! Dragilor, va spun eu ce e tare: e tare sa stai la bunica, sa mananci o rosie proaspata din gradina, sa joci sotron in fata bloculu, sa peticesti peticele la o minge la care au pus 10 copii bani si tine un an de fotbal. E tare sa nu stii ce inseamna sexul pana la ...17 ani si astia trasi de coada ca nah, eu fost si eu teribilist si imi pare rau de greselile facute, e tare sa te tragi cu BMX-u pe care ti l-a cumparat mama dupa 2 ani cat te-ai rugat de ea, e tare sa NU AI BANI! Banii aduc grijile si delimitarea sociala prieteni. Banii strica copii de mici, acestia nu trebuie sa fie o necesitate la 12 ani!
Copilarii foarte diferite si diferentele devin canioane, santuri de netrecut ce delimiteaza generatii foarte apropiate. Un alt exemplu sunt desenele animate. Poate unii dintre voi isi amintesc ce frumos era sa te uiti la Tom & Jerry, la Topcat, la Bugs Bunny, Popeye etc... alea sunt desene adevarate, nu toate porcariile pe care le dau acum, de au semnu de 16 ani din cauza violentei. Dar nimeni nu vrea copii educati, le imprima o lume SF de mici, le incretesc creierele doar cu Fotbal galactic sau ce naiba o mai fi ala, cu spioance, cu criminali cu superputeri ce abia disting binele de rau, de desene fara scop facute doar pentru a avea parintii putina liniste. Toate astea dor cand te gandesti cum gandeam noi si cum gandesc ei.
Planurile si visele atunci era sa iti cumperi o bicicleta, sa mergi in bazar sa iei o pereche de papuci ca te-ai saturat de aia pe care ii purtai de 2 ani, sa te plimbe tata cu dacia lui din 86. Pare greu nu? Ma da asa de fericiti eram, traiam cu adevarat copilaria! Acum fac si copii pretentii, ca daca nu au papuci si haine de firma ceilalti o sa ii rada si nu se vor integra bine in societate, la 13 ani nene ce integrare iti trebuie? Aaaa, stai ca uit ei nu se duc la fotbal pe maidan sau sa joace sotron, corect, ei la 13 ani merg in mall la cafenea, in cluburi si discoteci si de asta au nevoie. E atat de bolnava societatea si in Romania instinctul de turma e atat de puternic... De ce oare ii lasam sa se piarda in umbra societatii? de ce nu le deschide cineva ochii? de ce nu ii ajutam sa se bucure de copilaria adevarata? Pentru ca si generatiile de parinti s-au schimbat, avem parinti care se cred mult superiori celor dinaintea lor dar de fapt nu e asa. "Mama ma duc afara sa ma joc cu mingea". Nuuuuuu te duci nicaieri ca daca te lovesti! Stai in casa si te joci la calculator. "Mamaaa ma duc sa stau cu baietii la bloc" Nuuuu te duci nicaieri ca sunt microbi si daca bagi degetul in gura te imbolnavesti! si sunt o multitudine de exemple similare care reflecta gravitatea gandirii evoluate. Parinti deveniti niste roboti, obsedati de control, ce isi cresc copii dupa carti scrise de altii mai buni ca ei... Pai nu era asta varsta libertatii? Nu era asta varsta in care erai plin de julituri? Nu era asta varsta in care faceai orice si nuti pasa de nimic? Acum nu mai e asa... copilaria se traieste dupa un program, dupa reguli impozate de societate si parinti. E pacat de ei, foarte mare pacat, dar asa ii vrea sistemul. Robotizati de mici, fara tupeul de a pune la indoiala ce li se spune, fara a sti sa se bucure de viata, doar cu gandul la bani si la modalitati de a-i face. Indoctrinati sa fie supusi si sa urmeze regulile... astia vin dupa noi. Ar trebuie sa fie recunoscatori la vorba "Hai fugi cu cercu!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma bucura faptul ca ai identificat un aspect atat de semnificativ ca acesta. Daca ar trebui sa ne preocupe un lucru, atunci cu siguranta problematica generatiilor viitoare merita toata atentia si iscusinta. Vechile civilizatii au rezistat timpului tocmai datorita faptului ca au urmat un anumit traseu,un anumit cod bine stabilit,nu neaparat scris, dar bine intiparit in constiinta fiecarei generatii. Este de ajuns sa aruncam o privire fie in strada, fie la televizor, pentru a ne da seama ca de fapt omenirea nu se mai bazeaza de mult pe astfel de reguli stricte si degringolada domneste nestingherita. Se sare peste o etapa importanta a vietii individului, copilaria. Totusi, daca stam si cugetam, in zadar vom incerca sa ne crestem copiii intr-o maniera cat mai sanatoasa, pentru ca este inevitabil contactul lor cu odraslele a caror parinti au considerat normal sa isi creasca progeniturile dupa modelul comod pe care bine l-ai evidentiat, urmarea fiind iminenta; la o varsta frageda apleci mai mult urechea la ce iti spun "amicii" decat la povetele parintilor tai. numai bine!
RăspundețiȘtergere